Donnerstag, 1. Januar 2015

Cine e single si isi cauta iubit/iubita - Single Seeking Single: Nu sunt o mamă ca la carte!

Nu sunt o mamă ca la carte

Ce inseamna sa fii mama.




Treaba asta mi-e clară. După ani de zile pe nişa presei de parenting, am
citit atât de multe teorii şi cărți, încât pot fi, cel mult, o mamă ca
la cărți. Din toate am furat sau împrumutat sau adoptat sau negat câte
ceva.


Aşa am ajuns la rețeta mea personală de parenting, personalizată la
firea copilului meu şi la vibe-ul familiei. Cea mai dificilă jonglerie e
să combin starea de prietenă a copilului meu cu cea de părinte. Să trec
granița, la nevoie. Nu pot fi mama perpetuu duioasă şi serioasă, cu un
zâmbet reținut dar cald în colțul gurii. Uneori sunt exuberantă şi mă
implic în joc până acolo unde chiar îmi doresc să câştig în fața
copilului, alteori mă scoate din sărite şi cu greu mă abțin să nu-l
pocnesc, alteori îmi vine să-l țin în brațe ca pe un bebeluş şi el se
revoltă că-i mare.


Unde e zen-ul de altă dată?

Într-un
cuvânt, sunt un om normal, obişnuit, nu mama superzen care croşetează la
gura sobei, pe care o vedem prin cărțile de română. Aşa că fi-miu s-a
obişnuit să mă vadă în toate ipostazele, la fel cum îl vedem şi noi pe
el. O parte importantă a relației noastre o constituie comunicarea. Una
deschisă tuturor subiectelor, inclusiv bârfei sau prostiilor. Mi se pare
periculos să-i spui copilului (aşa cum mi s-a spus mie) că toți oamenii
sunt buni, că lumea e complet dreaptă, pictată în alb şi negru sau că
binele învinge no matter what. Am crescut  cu aceste convingeri şi m-am
dumirit cum stau lucrurile foarte târziu. Nu aveam voie să înjur, să
spun nimic rău despre nimeni – nici măcar despre copiii care mă băteau
sau cu care mă certam. Nuuuu, realitatea era prezentată ca o savarină în
ambalaj de lux, pufos, cu praf de îngeri. Şi totuşi, ceea ce
“înghițeam” eu zi de zi semăna mai mult cu un borcan de murături
alternat cu unul de Nutella.


Liber la prostii!

Aşa că pe
“masa” subiectelor servite alături de copilul meu sunt tot felul de
topicuri. Îl încurajez să spună onest ce crede sau simte despre alți
oameni (copii sau adulți), îi spun şi eu. Ne contrazicem când e cazul,
dar tocăm mărunt când suntem pe aceeaşi lungime de undă. Râdem la
prostiile debitate de el şi mă pot lăuda cu un copil care a învățat
precoce despărțirea cuvintelor în silabe pentru că l-am provocat să
despartă cuvinte care ascund în ele o mare de promisiuni pline de umor:
curmale, concursuri, curcan, curtoazie.


Subiecte tabu

Un
alt moment magic este cel al filmelor interzise. Filme de groază cu
extratereştri, de exemplu. Stăm în brațe, ne e frică, mâncăm popcorn şi
ne descătuşăm împreună emoțiile. Cred că e de mare folos să îți asumi
alături de copilul tău nişte premiere, la care oricum va ajunge. Aşa,
măcar aleg eu cât de “de groază” poate fi filmul, în loc să-i spun că
“Dumbrava minunată” e cel mai aprig thriller şi să descopere cu vreun
prieten “Chucky”. O altă prostie pe care o facem este să încălcăm legea
mall-urilor şi la fiecare film strecurăm în rucsac chipsuri sau
ciocolată ca să nu cumpărăm de acolo, la suprapreț. E secretul nostru şi
un bun prilej de a înțelege marketingul sau conceptul de bani pentru că
am făcut comparație între cât costă o sticlă de suc la hipermarket şi
una la cinematograf. De asemenea, ne permitem luxul de a lua peste
picior, fără remuşcări, textele stupide din manualele şi culegerile de
la şcoală. Sau greşelile. Şi ne mai place să ascultăm uneori hip hop, în
maşină, în secret.


Bune şi rele

Ce am obținut prin stilul
ăsta degajat este un mix de bune şi rele. Relele sunt că atunci când
trebuie să pun piciorul în prag e nevoie de un timp ca să se prindă
copilul că sunt serioasă şi nu marşez la glume. Uneori e tare enervant.
Bunele sunt că am un copil dispus să vorbească sincer despre ceea ce
simte sau îl doare, fără să simtă că va dezamăgi pe cineva că nu-i
perfect. (Sentimentul ăsta mi-l amintesc puternic. Vorbele frumoase ale
mamei mele şi imposibilitatea mea de a vedea lumea la fel, căci lumea
copiilor e deseori crudă, iar când eu mă simțeam rănită, mi se spunea că
trebuie să iert şi să iubesc. Cuuuuum?!) Mai văd un lucru bun: când
mama recunoaşte că are ea însăşi defecte, nici copilul nu se mai
culpabilizează pentru ale lui şi e mult mai dispus să încerce să se
corecteze.


În plus, una peste alta, ştim amândoi că-n lumea asta
mare există câteva persoane care te vor iubi de tot aşa imperfect cum
eşti.






 Pentru mai multe informaţii. 

Cine e single si isi cauta iubit/iubita - Single Seeking Single

https://www.facebook.com/groups/980612931965683/

Keine Kommentare:

Kommentar veröffentlichen