Freitag, 2. Januar 2015

Doar ea

Doar ea

O cauta,o cauta in patul moale si cald ce ii adapostise noaptea trecuta care tocmai se furisa incetisor la ivirea zorilor.Cu ochii aproape inchisi si mainile intinse o prinse tare de mijloc…isi opri respiratia in parul ei pe care incet il dadu la o parte.O secunda,o clipa,o atingere un suras suav un geamat din partea ei il facu sa tresara.Era ea, Doamne era chiar ea,cea din pricina carei isi pierduse in urma cu multi ani sufletul.Era chiar fiinta din visul lui in noptile reci,un vis care se sfarsea in diminetile senine de vara,lasandu-l nebun toata ziua,si bun doar la un singur lucru…acela de se gandi la ea.De cate ori nu se furisa in locurile lui nestiute de nimeni,locurile copilariei sale,acolo unde era fericit,si unde putea sa ii auda glasul.Da…o suna sa ii auda galsul si gandindu-se la visul lui incerca cu o putere nebuna sa vorbeasca cu ea,precum un bun prieten.Si ce mai povesteau…lucruri marunte,de cate ori nu tacuse si o lasa pe ea sa vorbeasca minute in sir..putea sa o zareasca mergand pe strada gratios in timp ce ea ii descria lucrusoare,o vedea atingand balustrada din scara blocului,ba chiar simtea mirosul pe care ea il respira ori de cate ori tragea aer in piept si ofta.Se trezea brusc cand ea il anunta:
-Trebuie sa inchid!
-Bine,spunea el,nu inainte sa adauge:
-Te pup ai grija!
-Si eu te pup.
Si desigur acel la revedere ce il arunca in bezna,din nou.
Si asa mai trecea o zi,o zi in care o auzise si o vazuse in sufletul lui asa cum era ea.Dar dureros mai trecea timpul,si ani zburau nebuni lasand in urma doar acel glas suav ce nu il putea uita.Acum cand o simte in brate ii pare ca totul s-a intamplat ieri,toti acei ani tristi fara de ea au fost stersi la prima lor atingere.
Isi ascunsese fata in palme pentru a nu il lasa sa o vada..asa rusinata…ii ia usor palmele la o parte si le saruta, biata fata inchise ochii,putu sa simta cum el ii aseza mainile dupa gatul lui,dar nu inainte sa simta buzele lui fine pe incheiturile mainilor,era pierduta de acum,rapita de farmecul lui.Se apropie de gura ei astfel incat ii simitea rasuflarea,pe loc fiori o incercara lasand-o muta si tremuranda.Cate poeme poate compune inima unui indragostit,si care de ar prinde glas ar striga in fiecare colt al pamantului iubirea.Cate cantece ar canta de ar putea vorbi,cati iubiti ar fi acum aproape unu de altul daca inima lor ar fi putut prinde grai atunci cand,nevoiti fiind au spus contrariul.
O clipa dureaza cat o viata si o viata poate dura cat o clipa,o saruta,atat de usor isi lipi buzele de ale ei incat nici nu avu timp sa isi dea seama ce se intampla,se trezi ca este sarutata si se lasa prada lui.O saruta cum nu sarutase pe nimeni alta,atat de profund si dulce,apasat si pasional.Era momentul cand cerul se uneste cu pamantul,cand luna saruta soarele,cand muritorii ating stelele cu mana,cand ei doi au devenit unul,chiar de la prima atingere.
-Te iubesc!ii sopti el usor sa nu o trezeasca.
-Si eu te iubesc,zise ea incetisor inca adormita si se intoarce inspre el,in bratele lui.
Cate forme poate prinde iubirea in zorii nebuni ai diminetii,atunci cand trebuia sa plece la serivici si stia ca va avea sa o vada doar mai tarziu.Il strangea tare in brate si murmura intruna ca il iubeste,iar el ii prinse mainile intre ale lui si le duse spre suflet.
-Iubita,simti?esti numai tu acolo,ii spuse.
-Sssssh…saruta-ma,ii raspunde ea adormita.
In camera inca intunecata,in patul lui putea acum sa o simta,sa o atinga,sa o posede incet si sigur,sa se daruiasca cu toata fiinta sa nu se mai ascunda precum in trecut.Cate subiecte ar fi gasit atunci,banale ce e drept,despre orice si totusi nimic nu poate spune acum,vrea doar sa se hranaesca cu pielea ei,sa o devoreze intr-un singur sarut.
Trecura cateva secunde si tot atatea sarutari atatea atingeri,o adora intruna fara sa isi dezlipeasca buzele si continua sa ii sopteasca ceea ce inima lui stransese atata timp.Era a lui acum,era in bratele lui si pentru un moment se opri doar pentru a privi acel chip angelic.


Era atat mica in bratele lui si isi facuse loc in sufletul lui fara sa isi dea seama de atunci demult,o privea,tremura in bratele lui si nu spunea un cuvant..astepta precum un copil sa o atinga din nou,cu atingeri de inger,buzele ei implorau doar atat,sa intalneasca din nou pe ale sale,pana si genele ii miscau incetisor incercand sa acopere o lacrima,era doar aceea lacrima in urma careia ea s-ar fi speriat,caci stia ca il va vedea nu peste mult timp dar orele insemnau ani acum pentru ea.Il strangea tare in brate si mainile ei cautara pe ale lui.Deschise ochii insa si ii intalni privirea asupra-i,il apuca incet de umeri si il trase inspre ea lipindu-l de sufletul ei,il iubea,si o iubire profunda era acel sentiment,umpluse golul din inima lui,alungase teama si ura,stersese cu sufletul ei tot ce era acolo lasand-o singura inauntru doar pe ea si dragostea ei.

Alarma suna iar cei doi iubiti se trezesc in cele din urma amintindu-si ca e vremea sa plece.O mai privi o data si apoi se ridica pentru a se imbraca.Il prinse de mana si il retinu doar cateva secunde,parea o declaratie nespusa,si doar simitita,il privea adanc ca si cand ar fi vrut sa il opreasca acolo pe veci,sa il imortalizeze luand aceea poza cu ea si dincolo…Parea ca ochii ei mari implora timpul sa nu fie atat de crud si incerca sa pretuiasca fiecare secunda ce mai putea sa il priveasca.Ramase nemiscat langa ea inca putin soptind intr-una :
-Te iubesc!


Se ridicase cu greu de langa ea lasand-o in patul ce ii parea acum strain fara el.Se imbraca atat de repede haotic chiar fara sa isi dea seama era deja gata.Sarutand-o cu putere fugi repede pe scari.Nu mai vedea pe nimeni in fata sa,in drumul sau,gandul zbura spre ea..ramasa singura in pat.Era nebuna de dorul iubitului desi plecase doar adineauri.Inca ii mai simtea inima in palma ei inca ii mai putea atinge fata inca mai avea gustul buzelor lui desi era numai ea acolo,inca visa la imbratisarile lui cautandu-l alaturi.
O avusese,era a lui si lumea se oprise brusc in loc,nici nu isi daduse seama cand deja se urcase in troleu.Oameni,mari si mici se grabeau sa ocupe un loc,doi copii somnorosi si nerabdatori se asezara langa el:


-Tu ce vrei sa te faci cand vei fi mare?zise unu din ei.
-Sigur voi deveni politist,dar tu?
-Eu medic,zise al doilea zambind zgomotos.
Nu ii auzea,nu mai putea,era acolo acasa cu ea,lipit de pielea ei,deconectat de lumea din jurul lui…



Pentru mai multe informaţii. 

 Cine e single si isi cauta iubit/iubita - Single Seeking Single
https://www.facebook.com/groups/980612931965683/


Keine Kommentare:

Kommentar veröffentlichen