Adulterul cu fundite

Cand Mihai a publicat seria de scrisori De ce inselam femeile, adresata misterioasei A., conceputa ca o istorie a adulterurilor sale si o disectie a diverselor povesti «secundare» care i-au scurtcircuitat-o pe cea principala, s-a creat valva. Comentariile cititoarelor treceau de la aprecieri pentru scriitura la acuze de ordin moral si nu au fost putine cele care s-au identificat cu A, transformandu-se in avocati ai acesteia. Vineri, cand Mihai a publicat nu o poveste, ci un manual de instructiuni pentru viitoarele sau potentialele adulterine, la rubrica de comentarii a fost tacere (si continua sa fie pana azi, marti, ora 12, ora la care scriu eu acest material).

Ce lipsea? Sau ce prisosea?

Povestea este cea care lipsea. Nu imoralitatea actului a tinut comentatoarele in tacere (la urma urmei, istoriile legate de adulter sunt cele care asigura mereu vizibilitati maxime, cu posibilitati ridicate de inflamare a spiritelor), ci absenta povestii. Ceea ce inseamna ca nu vrem doar sa fim mintite frumos, ci si sa mintim frumos. Daca ni se scoate «frumosul» de langa verb, suntem naucite. Treaba devine murdara brusc si nu mai are nimeni chef de ea.
Daca aduci la masa o istorie de amor – legitim sau nu – e musai sa vina insotita in farfurie de o anumita garnitura. Adjectivele si adverbele fac sa inghitim mai usor muchiile taioase ale verbelor. Caci fara ele riscam sa ne taiem si nimeni nu are chef de fripturi atoase. Da-mi crema, da-mi smantana, sucuri, nectar, nu ma lasa in uscaciune fara umbra, fara alinare.

Mihai nu ne-a mai adus povestea. Ci doar radiografia ei. I-a smuls carnea de pe oase, carnea care da, e slaba, dar care contine, in ea insasi, si iertarea slabiciunii. Iar radiografia arata urat. Ne expune calculele meschine. Ne expune micimea. Nu mai avem contextele, subterfugiile, paharele de vin, strangerea in brate, privirile frante, lacrimile si restul ornamentelor care n emobilau adulterul si-l faceau locuibil, ba chiar capatand aparenta unei interactiuni perfect onorabile, in cazul povestilor extrem de bine spuse, straturi peste straturi de danteluri fine.

Avem doar agenda faptelor. Cum sa ne acoperim mai bine, cum sa operam cu instrumentarul extrem de concret. Logistica adulterului. Telefonul pretins uitat, taxiul, alibiul, planul de rezerva. Sexul epilat.

Citisem undeva ca oamenii se indragostesc si pentru c-au auzit povesti de dragoste. Povestea auzita creeaza idealul, rama si impinge oamenii unii catre altii. Cuvantul precede sentimentul. Si incep sa fiu din ce in ce mai convinsa ca asa este. Iata ce se-ntampla cand adjectivele si adverbele lipsesc. Oamenii refuza sa se uite, ca si cum printesa, cand au venit zorile, s-a dovedit ca are acnee si e cam si stirba. 

Mai e ceva. Circumstantele – telefonul, pregatirea terenului, denigrarea la care suntem indemnate – par mai urate decat adulterul in sine. Nu uciderea increderii, nu minciuna cea mare doare ochiul, ci alea mici, marunte. Nu demonul launtric, ci micile eczeme, ciuperci, iritatii. Scenariile, mastile, rolurile in care ne distribuim, care ne displac si care ne strang in jurul coloanei. Prima, daca vreti, poate fi incununata de nimbul dramatismului, celelalte apartin genurilor minore.

Am o banuiala murdara rau. S-ar putea ca si povestile legitime sa arate la fel de urat dezbracate si puse in lumina cruda a zilei. Dar poate trec eu printr-o saptamana mai innorata. 


 Pentru mai multe informaţii. 
Cine e single si isi cauta iubit/iubita - Single Seeking Single
https://www.facebook.com/groups/980612931965683/