Eu n-as misca un deget pentru dragoste

Ma scoate din albiile in care curg, in general, linistita si impacata cu lumea urmatoarea (ne)potrivire de cuvinte: "a luptat pentru dragostea lor". Nu prea inteleg cum anume vine asta desi este unul dintre cele mai vanturate clisee in campul sentimentului amoros.

Inteleg cum e sa lupti pentru o idee. Te zbati si o trambitezi peste tot si ii demonstrezi validitatea in fata oricui e mai mult sau mai putin dispus sa te asculte, convins fiind ca lumea va deveni un loc mai bun odata ce din ce in ce mai multi oameni vor adera la respectiva idee. Inteleg si cum e sa lupti pentru un om. In sensul ca acel om are o problema punctuala (e bolnav, e sarac, e depresiv etc) si tu incerci cu toate mijloacele sa-i aduci alinare (un doctor bun, un loc de munca, un dialog revelator, un umar bun primitor de lacrimi, un imprumut etc).

Insa asta cu luptatul pentru dragoste nu-mi intra in vizor si pace. Imi tot fuge din cadru oricat as incerca s-o prind de coada.

Concret, pentru ca-s o fata pragmatica azi, cu picioarele bine infipte in mazga posibilului si a plauzibilului, ce inseamna sa lupti pentru o relatie/dragoste? Sa schitam cateva scenarii.

1. Dragostea e muribunda si supravietuieste doar conectata la aparatul rutinei, la pompa de oxigen a obisnuintei si la stimulatorul cardiac al confortului si sigurantei. Altfel ar crapa in drum, anonima si in crunta mizerie. Lupta consta in a avea grija de aparatele alea, sa fie vesnic alimentate, lustruite si functionale.

2. El nu prea va mai vrea, pe tine si iubirea ta, si atunci te dai peste cap, te faci punte si luntre ca sa-l convingi sa va vrea. Apropo, scuzati-mi naivitatea, dar cum convingi pe cineva sa vrea ceva... ce nu vrea? Aici doar un bun director de marketing ar putea sa-mi raspunda. Sa inventam nevoi, asadar. Asta trebuie sa fie arma care ne va castiga razboiul.

Imi si imaginez o atitudine gospodaros-combativa.

As vrea sa cunosc si eu un om caruia sa-i fi reusit toate astea si sa fie si mandru de el. Caci asa suntem de obicei cand castigam ceva, nu? Ceva bun, benefic, o victorie curata, nobila, numai buna de cutremurat file de povesti.

Sa-mi iasa in cale unul care sa spuna "Am luptat pentru dragoste si am invins! Yuhuu!", eu sa-l intreb "cum vine asta?" si sa-mi sticleasca ochii a nerabadare. Si respectivul sau respectiva sa-mi spuna "Pai, sa vezi chestie. Dragostea noastra lancezea, se stingea pe zi ce trece, nici sex nu mai faceam, ce sa mai, nu o mai ducea mult! Atunci, am insfacat-o, i-am facut respiratie gura la gura, multe ceaiuri, am invatat sa calc camasi, m-am dus la circ cu mama soacra si ne-am distrat de minune si dragostea s-a pus pe picioare, azi, un pas, maine, doi, si tot asa!".

Sau "Draga Iarina, ea nu ma mai voia. Imi tot spunea sa ma pregatesc sa dispar din viata ei. Cand era nervoasa. Cand nu era, zicea doar ca nu mai sunt acelasi om, ca sentimentele ei s-au schimbat, ca relatia noastra nu o mai implineste si ar fi cazul sa ne cautam fericirea in alte parti. Dar eu nu m-am lasat! Am convins-o ca i se pare, ca, de fapt, sunt maximul la care poate tinde, ca mai bine de atat nu va pupa si ca mai bine ar fi sa-si bage mintile in cap. Azi suntem tot impreuna caci binele invinge, nu-i asa?".
Eu nu-s combativa. Dar deloc. Si daca dragostea a murit, cine-s eu sa o intorc de la groapa?

Sau, cine stie, respectivul razboinic ar reusi sa ma surprinda. Are cineva vreun scenariu de relatat? O corespondenta de razboi? Fapte de arme glorioase? 


 Pentru mai multe informaţii. 
Cine e single si isi cauta iubit/iubita - Single Seeking Single
https://www.facebook.com/groups/980612931965683/